Atât psihologul clinician, cât și psihoterapeutul și logopedul lucrează în domeniul sănătății mentale, dar există diferențe semnificative între rolurile și pregătirea lor. Toate aceste trei specializări sunt acreditate și reglementate de către Colegiul Psihologilor din România. Există un registu al psihologilor unde puțeți căuta informați despre specializarea profesionisului cu care doriți să lucrați sau dacă nu aveți o recomandare
- Un psiholog clinician este absolvent al unei facultăți de psihologie și a unui program de masterat și/sau doctorat în psihologie clinică. Acesta poate urma și o formare specifică în evaluarea și diagnosticarea tulburărilor mentale. Psihologul clinician se concentrează pe evaluarea, diagnosticarea și tratamentul tulburărilor mentale. Aceștia folosesc teste psihologice, interviuri clinice și alte metode de evaluare pentru a înțelege problemele psihologice ale pacienților. Realizează evaluări psihologice în vederea punerii unui diagnostic, prin colaboareare cu madicul psihiatru, precum și intervenții terapeutice de scurtă sau de lungă durată, în funcție de condițiile psihologice și de asocierea lor cu dezvoltarea anumitor tulburări/simptome pe care le manifestă clientul. Acesta poate activa fie în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de liberă practică, fie în sectorul public, caz în care psihologi au, dupa caz, statut de functionar public, cadru didactic sau orice altă funcție pe care o dețin în cadrul unei autorități publice. Poate lucra în spitale, clinici de sănătate mentală, instituții educaționale, sau în cercetare.
- Psihoterapeutul poate avea o formare în diverse domenii, cum ar fi psihologia, psihiatria, asistența socială, medicina, sau chiar alte discipline, dar este necesară o formare suplimentară specializată în psihoterapie. Această formare poate include cursuri, practică supervizată și, în unele cazuri, o certificare sau licențiere specifică. Psihoterapeutul este specializat în diverse forme de terapie, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, psihanalitică, umanistă, etc. Psihoterapeutul lucrează pentru a ajuta pclineții să își înțeleagă și să își gestioneze problemele emoționale, comportamentale sau de relaționare. Conduce sesiuni de terapie individuală, de grup, de cuplu sau de familie, ajută clienții să-și exploreze și să-și înțeleagă gândurile, sentimentele și comportamentele, lucrează pentru a îmbunătăți starea de bine emoțională și relațiile interpersonale ale clineților. Se poate specializa într-o anumită abordare terapeutică și poate aplica diverse tehnici psihoterapeutice, în funcție de nevoile clientului. Nu se concentrează în mod specific pe diagnosticare, ci mai degrabă pe procesul terapeutic.
- Logopedul este un specialist care se ocupă de evaluarea, diagnosticarea și tratarea tulburărilor de limbaj, vorbire, comunicare, apraxiei, limbajului social, tulburarile de scris-citit, fluență, tulburărilor de voce, hrănitului și înghițitului, disfunctii ale aparatului fonoarticulator, a abilitatilor cognitive. Activitatea logopedului este esențială pentru persoanele de toate vârstele care se confruntă cu dificultăți în aceste arii, fie ele cauzate de dezvoltarea copilului, de accidente, de afecțiuni neurologice sau de alte condiții medicale. Logopedul are, de obicei, o diplomă de licență în psihologie sau în psihopedagogie spacială, completată cu un program de masterat și alte forme de educație continuă specializată. Formarea unui logoped include studii teoretice despre structura și funcționarea limbajului și a sistemului de vorbire, precum și practică sub supraveghere pentru a învăța cum să evalueze și să trateze diferite tulburări. Logopedul efectuează teste și evaluări pentru a diagnostica tulburările de limbaj, vorbire, comunicare și înghițire. Acestea pot include probleme cu pronunția (dislalia), fluența (bâlbâiala), înțelegerea limbajului, producerea limbajului sau tulburări legate de înghițire (disfagie). Logopedul creează și implementează planuri de tratament personalizate care pot include exerciții de vorbire, tehnici de respirație, strategii de comunicare alternativă, precum și consilierea clineților și a familiilor lor. Lucrează cu copii care au întârzieri de vorbire sau limbaj, cu adulți care și-au pierdut abilitățile de comunicare din cauza unui accident vascular cerebral, traumatisme craniene sau afecțiuni neurologice, precum și cu vârstnici care se confruntă cu demență sau alte tulburări cognitive.
Psihologul clinician și psihoterapeutul au roluri complementare, dar distincte. Psihologul clinician se concentrează mai mult pe diagnosticarea și tratarea tulburărilor mentale, folosind metode științifice, în timp ce psihoterapeutul se focalizează pe procesul terapeutic și pe îmbunătățirea stării emoționale a clientului. Logopedul joacă un rol în îmbunătățirea și restabilirea abilităților de comunicare și înghițire ale clineților. Prin abordări personalizate, logopedii contribuie la creșterea calității vieții persoanelor cu dificultăți de vorbire, limbaj sau înghițire.